Ce este consimțământul de tip opt-out?

Consimțământul de tip opt-out se caracterizează printr-un sistem în care utilizatorilor nu li se cere să ofere un consimțământ activ înainte ca datele lor să fie prelucrate; în schimb, aceștia trebuie să acționeze pentru a refuza sau a retrage consimțământul. De exemplu, căsuțele prebifate pentru abonarea la newsletter sau participarea implicită la practicile de colectare a datelor ilustrează această abordare (O’Connor et al., 2017). În contextul cadrelor juridice, California Consumer Privacy Act (CCPA) impune companiilor să ofere consumatorilor un mecanism clar de a renunța la vânzarea informațiilor lor personale, dar nu necesită un consimțământ prealabil explicit pentru colectarea sau partajarea datelor (CCPA, 2018).

Constatările din studiile empirice indică faptul că modelele de consimțământ de tip opt-out duc, de obicei, la rate mai mari de colectare a datelor și de participare a utilizatorilor, din cauza inerției sau a lipsei de conștientizare (Nissenbaum, 2011). Acest lucru a fost evidențiat într-un experiment realizat de Johnson et al. (2002), în care setările implicite au condus la rate de acceptare substanțial mai mari pentru partajarea datelor, în comparație cu mecanismele de tip opt-in. Absența unei alegeri active denaturează rezultatele în favoarea intereselor operatorilor de date.

În schimb, GDPR în Uniunea Europeană impune un model strict de tip opt-in, necesitând un consimțământ explicit, informat și fără echivoc înainte de a prelucra datele cu caracter personal sau de a seta cookie-uri pe dispozitivele utilizatorilor. Utilizatorii trebuie să își selecteze în mod activ preferințele, iar căsuțele prebifate sunt interzise în mod explicit (GDPR Article 7). Posibilitatea de a retrage consimțământul în orice moment este, de asemenea, obligatorie, consolidând autonomia utilizatorului.

Analiza comparativă între modelele de tip opt-in și opt-out subliniază câteva puncte critice:

• Conștientizarea utilizatorului: Modelele de tip opt-out duc adesea la o conștientizare și o implicare mai redusă a utilizatorului în ceea ce privește opțiunile de confidențialitate (Symons & Bass, 2017).
• Valabilitatea consimțământului: Experții juridici susțin că consimțământul de tip opt-out nu îndeplinește standardul de consimțământ „informat” sau „acordat în mod liber” în temeiul GDPR.
• Impactul asupra afacerilor: Organizațiile care favorizează modelele de tip opt-out menționează rate de conversie mai mari și o conformitate mai ușoară în cadrul unor cadre legislative centrate pe SUA, precum CCPA.
• Controlul utilizatorului: Modelul opt-in asigură un control mai mare al utilizatorului, dar poate reduce participarea sau oportunitățile de afaceri din cauza fricțiunii sporite.

În concluzie, consimțământul de tip opt-out rămâne predominant în jurisdicțiile cu cerințe de confidențialitate mai puțin stricte, cum ar fi în cazul CCPA, unde accentul se pune pe dreptul consumatorilor de a se opune, mai degrabă decât pe un acord activ. În schimb, regimul de tip opt-in al GDPR este mai protector față de autonomia și confidențialitatea utilizatorului în mod implicit, obligând operatorii de date să obțină permisiunea explicită înainte de orice activitate de prelucrare a datelor.