August 9, 2025
2 min read
Dreptul de a fi uitat, sau dreptul la ștergerea datelor conform Articolului 17 din Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR), acordă persoanelor vizate—indivizii ale căror date cu caracter personal sunt prelucrate—capacitatea de a solicita ștergerea datelor lor cu caracter personal în condiții specifice. Acest drept nu este absolut, ci este condiționat de mai multe criterii descrise în GDPR.
Persoanele vizate pot invoca acest drept atunci când:
Excepțiile de la dreptul la ștergere includ situații în care:
Echilibrul dintre dreptul la ștergere și alte drepturi fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare și interesul public, este esențial. Acest echilibru asigură că dreptul de a fi uitat nu prevalează asupra altor interese societale esențiale (Voigt & Von dem Bussche, 2017).
Eficacitatea dreptului depinde de respectarea de către organizație a mandatelor GDPR și de capacitatea acesteia de a răspunde în mod adecvat solicitărilor de ștergere. Nerespectarea poate duce la penalități, subliniind importanța operațională a acestui drept în cadrul cadrelor de protecție a datelor (Kuner et al., 2019).
În rezumat, Articolul 17 oferă un cadru în care indivizii își pot controla amprenta digitală solicitând ștergerea datelor cu caracter personal, dar acest lucru este supus unor limitări semnificative care asigură respectarea altor drepturi și obligații legale.